15 Ianuarie – Ziua Culturii Naționale

Mihai Eminescu, numit de G. Călinescu, ”poetul nepereche”, a fost considerat drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

“A vorbi de poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă… Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă şi să legene, din depărtare, delicata lui singurateca slavă” (Tudor Arghezi).

Ca un omagiu adus personalității eminesciene, începând cu anul 2011, ziua de 15 ianuarie a fost declarată  Ziua Culturii Naționale.

Mihai Eminescu este în literatura română creator al unei opere ce străbate timpul, trăind într-o perpetuă actualitate.

În ciuda problemelor de sănătate, a scris chiar și pe patul de spital. Se pare că ultima sa poezie, a fost scrisă chiar cu puțin timp înainte de a muri. Versurile au fost descoperite mai apoi în carnetul din buzunarul halatului său (era internat în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9, București).

Poezia nu avea titlu, fiind publicată ca ”Stelele-n cer”, după primul vers.

Stelele-n cer                                        
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele,
Tremură largele
Vase de lemn:

Niște cetăți
Plutind pe mările
Și mișcătoarele
Pustietăți

Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Și necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboară ce pot
Și-a lor intrecere,
Vecinica trecere –
Asta e tot…

Floare de crâng,
Astfel viețile
Și tinerețile
Trec și se stâng.

Orice noroc
Și-ntinde-aripele
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până nu mor,
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?