212 ani de la nașterea lui Grigore Alexandrescu

Poet și fabulist, Grigore Alexandrescu s-a născut pe 22 februarie 1810, la Târgovişte.

Rămâne orfan, dar de mic are o minte sclipitoare, cu o memorie extraordinară. Învaţă greaca şi franceza. Ajuns la București, este elev la pensionul Sfântul Sava și impresionează pe toţi prin talentul său poetic. Va sta şi acasă la Ion Heliade Rădulescu, cel care-i va publica prima poezie ”Miezul nopţii” în ”Curierul Românesc”, urmată de elegia ”Adio la Târgovişte”.

O vreme, a fost ofiţer, dar a demisionat (1837). Din cauza unor scrieri (”Anul 1840” şi ”Lebăda şi puii corbului”), este întemniţat.

Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848, an în care este redactor al ziarului ”Poporul suveran”.

Poetul liric scrie, mai întâi, meditaţii romantice. Cea mai reuşită este ”Umbra lui Mircea. La Cozia”. Este ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsând posterității fabule în care adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităţilor (”Câinele şi căţelul”, ”Boul şi viţelul”, ”Dreptatea leului”, ”Vulpea liberală”).

Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditaţia şi satira. A tradus din Lamartine şi Byron.

În mai 1860 se căsătorește cu Raluca Stamatin, dar după câțiva ani este lovit de o boala mintală neiertătoare, pricinuită, după unele versiuni, de otrăvirea cu beladonă. Obligat să se retragă din viața publică și să abandoneze activitatea literară, reluată intermitent și cu rezultate neconcludente în momentele de remisiune, Alexandrescu va supraviețui încă 25 de ani.

A murit sărac la Bucureşti în anul 1885.

Precursor al lui Eminescu, ”Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru…”( D. Popovici).