Baia domnească

Situată în partea de est a caselor domnești, între acestea și zidul de incintă dinspre Ialomița, vechea baie domnească a fost confundată multă vreme cu baia orașului, menționată în documente ca fiind construită  pe timpul lui Matei Basarab.

Planul, de formă dreptunghiulară, avea dimensiunile de 5,50 x 14,70 m și cuprindea mai multe încăperi dispuse în șir. Prima dintre acestea reprezenta vestiarul, unde se intra din exterior printr-o ușă situată pe latura de vest, după care urma baia propriu-zisă. O altă încăpere găzduia cazanul pentru încălzirea apei și focarul (camera focului). Deasupra cuptorului era amenajat un cotlon (lat de 1,80 m) pentru cazanul de aramă, din care aburul era condus către găurile olanelor.

Baia avea o pardoseală alcătuită din dale de piatră, bine etanșeizate cu mortar de var pentru a permite fumului să iasă din încăperi și era susținută de stâlpi de zidărie. Sub pardoseală se mai pot observa urme dintr-o pardoseală suport, formată din lespezi de râu. Vaporii luau naștere prin turnarea apei reci peste pardoseala încinsă. Pe sub pardoseală, aburul pleca din cazan, circula prin tuburile de olane aflate în grosimea zidurilor și pătrundea în primele două încăperi prin orificii aflate la diferite înălțimi. În schimb, aerul cald (fumul) circula prin canalele situate sub pardoseala pe care o încălzea.

Alimentarea cu apă se făcea, probabil, dintr-un rezervor, situat în imediata apropiere  a fațadei de nord a clădirii, care a fost confundat cu una din haznalele caselor domnești. Apa rezultată din condensare se scurgea printr-un mic canal situat la nivelul pardoselii, situat în prima încăpere, de unde trecea apoi mai departe, printr-un jgheab de cărămidă, spre unul din canalele de scurgere de la casele domnești.

Nu se mai păstrează urmele bolții semicilindrice care o acoperea și nici golurile ferestrelor. Accesul dinspre casele domnești spre baie se făcea pe o scară de lemn, probabil acoperită, care se sprijinea pe un pilon de zidărie.