Curtea Domnească de la Târgoviște a fost o Curte secundară, ajutătoare, a adevăratei Curți Domnești a Țării Românești, care era la Argeș, fără a se lua însă în discuție părăsirea Argeșului. Noua curte de la Târgoviște era menită ca, împreună cu adevarata Curte de la Argeș, să alcătuiască o linie domnească, aulică, drept răspuns la noile condiții externe. Acesta este unul dintre motivele pentru care amploarea ei nu este una grandioasă.
Din această primă Curte se păstrează și în zilele noastre beciul și gârliciul casei domnești, Biserica Domnească – zisă „a lui Mircea cel Bătrân”, bazele unui turn de intrare, două turnuri pe latura de sud, continuate mai târziu, infrastructuri sub capul de gardă actual – aripa vest (turn), un șant de apărare aflat în fața corpului de poartă actual, în exteriorul lui și o suprafață de teren la sud de Casa domnească pe care orașul n-a mai construit niciodată nimic, ceea ce înseamnă că s-a aflat în orbita și sub controlul Curții, o zonă păzită, cu funcție militară defensivă legată de Curtea Domnească.
Curtea era prevăzută cu turnuri. Fortificațiile cu palisadă sau șanturi erau elemente necesare în perioada respectivă, dacă nu chiar obligatorii și indispensabile. Deoarece arealul Curții se întindea mai mult spre sud, iar în interiorul lui exista o centură de fortificație, înseamnă că ansamblul avea două curți: o curte exterioară (curtea de jos) și o curte interioară (curtea de sus).
Curtea interioară cuprindea clădirea locuință a domnitorului și birourile respective, biserica și sursa de apă, cu depozitul de apă.
Între curtea interioară și curtea exterioară se afla turnul de intrare, care era și elementul cel mai înalt al ansamblului.
Curtea exterioară ținea până în zona corpului de gardă actual – în partea de vest și până la zidul de incintă de la sud de biserica domnească a lui Petru Cercel. În curtea exterioară se regăseau doar construcții de deservire.
Sub aripa de vest a Corpului de gardă actual se afla infrastructura unui turn de intrare (depistat în anul 1986). În fața acestuia, în exteriorul Curții se mai află niște zidării mutilate de intervenții ulterioare, ceea ce face greu de descifrat topografia lor. În ceea ce privește structura planului general, ea este de tip Argeș numai în privința poziției reciproce casă – biserică, în cadrul căreia casa privește spre biserică. În rest, nu există alte asemănări.