Istoria inelelor sigilare medievale, descoperite la Biserica Sf. Vineri

În perioada anilor 1967, 1968 şi 2018 au avut loc la Curtea Domnească, în sectorul Bisericii Sfânta Vineri săpături arheologice în cadrul cărora au fost descoperite inele sigilare. Inelele sunt obiecte personale şi decorative purtate, de obicei, ca simplă bijuterie. În cazul inelelor deţinute de elitele sociale şi politice din Ţara Românească, acestea erau reprezentative atât pentru rangul, cât şi pentru funcţia deţinută la reşedinţa domnească, lucru valabil peste tot în Europa evului mediu.                                                                                                               

În general, peceţile erau de mai multe tipuri şi dimensiuni, un tip mai la îndemână fiind pecetea inelară. Au diferite forme (rotunde, ovale, hexagonale), cu margine perlată sau liniară în interiorul căreia se înscrie legenda, gravată în negativ, redând numele boierului, de obicei cu caractere chirilice. Mobilele heraldice sunt de asemenea diverse: arme, aştri, cruci, semne grafice, animale, plante. Multe asemenea obiecte au fost gravate cu numele posesorului, la care adesea se adăugau şi însemnele heraldice ale familiei din care făcea parte. Inelul deţinea, astfel, o funcţie dublă, de bijuterie şi de sigiliu personal. Astfel, gravurile artistice ce împodobeau obiectul, făcute prin diferite metode precum incizia sau excizia, simple sau chiar opere de artă ale bijutierului, reprezentau marca personală a deţinătorului.