Mănăstirea Dealu, necropolă domnească

Mănăstirea Dealu

Voievozii români își pregăteau din vreme locul de veci, de obicei într-una dintre ctitoriile înălțate de ei în timpul vieții. Când a reclădit zidirea înaintașilor săi, mănăstirea Dealu, domnitorul Radu cel Mare s-a gândit ca ea să îi fie şi loc de îngropare.

În prezent, pronaosul mănăstirii este considerat a fi unul dintre cele mai mari spaţii funerare din ţară, aici dormindu-şi somnul de veci voievozi, domni şi feţe bisericeşti. În ordine cronologică, aceștia sunt: Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Țepeș) şi fiul său Nicolae, Vladislav al II-lea, Radu cel Mare, Jupâniţa Caplea (sora lui Radu), Vlad cel Tânăr (fratele lui Radu), Radu Vodă Bădica (fiul lui Radu cel Mare), Vlad Înecatul (fiul lui Vlad cel Tânăr), Pătraşcu Vodă cel Bun (tatăl lui Mihai Viteazul), Mihai Viteazul (capul voievodului), principele moldovean Mihail Movilă, călugărul caligraf Mihail Rusin şi egumenul Matei al Mirelor.

Dintre toate aceste morminte, se remarcă cel al lui Radu cel Mare şi cel al lui Mihai Voievod Viteazul, rânduite de o parte şi de alta a intrării în naos. Sarcofagele din marmură ale acestor voievozi au fost executate între 1912 și 1913 de cunoscutul sculptor Frederic Storck.