Către est de zidul de incintă al curţii domneşti – acolo unde, încă din vremea domniei lui Petru Cercel, fuseseră amenajate minunate grădini, după moda italinească şi sere pentru creşterea plantelor exotice, a fost construită în anul 1656, din iniţiativa doamnei Bălaşa, soția lui Constantin Șerban Cârnul, o clădire care a fost dedicată inițial adăpostirii celor saraci și bolnavi, după cum arată pisania de pe fațada de sud, care a servit ulterior, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, drept școală.
Casa Doamnei Bălașa era alcătuită din patru încăperi, dispuse în șir pe un singur nivel, acoperite cu bolți cu muchii ieșite și despărțite prin două culoare ce înlesneau accesul atât în curtea anterioară, cât și în cea din spatele clădirii.