La 5 ianuarie 1875 era înregistrat Raportul Primăriei oraşului Târgovişte, intitulat “Cercetări arheologice în urbea Târgovişte pe anul 1874” și care era semnat de institutorul Barbu B. Secăreanu şi inginerul Radulian.
Acest raport cuprindea prima descriere mai detaliată a monumentelor Curţii Domneşti: „Această biserică este zidită foarte solid; are arhitectură bizantină; ea există în partea dreaptă a curţii, îndată ce intri pe poartă. Zugrăveala este foarte veche, însă bogată, căci florile care înconjoară fiecare tablou sunt în aur.
Biserica are în faţa icoanelor imperiale un amvon construit de zidărie solidă deasupra uşii, la înălţimea de 3 m, servind de şedere domnului şi doamnei, care corespundea aici direct printr-o uşă şi racorda cu al doilea etaj din palat şi care a fost construit în partea stângă a bisericii, la distanţă de 4 m, având o scară de piatră cu trepte, ce cobora în biserică, alături de fotoliul episcopului.
Din palat se mai conservă ruine, fragmente dintrânsul, cu începere dinspre biserică, până lângă turnul Chindiei (observatorul). Are mai multe subterane, care corespundeau în cele patru laturi ale sale…”.