Prima mențiune documentară a Târgoviștei ca reședință domnească

Prima menţiune documentară a orașului Târgoviște, amintit ca reşedinţă domnească, este cuprinsă în memorialul de călătorie din anul 1396 al lui Johann Schiltberger, martor ocular al bătăliei de la Nicopole, care arată că a fost „şi în Ţara Românească, în cele două capitale ale ei, care sunt numite Argeş (Agrich) şi Tîrgovişte (Tiirkoich)”.

Din timpul domniei lui Mircea cel Batrân până în anul 1431, anul urcării pe tron a lui Alexandru Aldea, primul domn care va emite documente numai din Târgovişte, Țara Românească a avut două capitale, iar după anul 1431 până în anul 1459 singura capitală a rămas Târgoviştea, care a devenit treptat şi cel mai important centru economic, administrativ şi militar al ţării (reşedinţa mitropolitană a continuat sa ramână la Argeş până în anul 1517).

Aşezarea scaunului domnesc aici a contribuit în foarte mare măsură la ridicarea şi dezvoltarea oraşului: mutarea curţii domneşti la Târgovişte a atras în primul rând marea boierime din care era alcătuit sfatul domnului. Dregătorii şi slujitorii curţii domneşti mutându-se la Târgovişte au făcut, de asemenea, să crească importanţa oraşului şi, în acelaşi timp, populaţia sa.

Pentru satisfacerea cerinţelor curţii domneşti şi ale clasei stăpânitoare, în noua capitală s-au aşezat numeroşi meşteşugari şi negustori şi se dezvoltă activitatea comercială.