Sărbătoarea Anului Nou

Celebrarea Anului Nou este unul dintre cele mai vechi obiceiuri din lume. Se pare că noul an a fost celebrat pentru prima dată în Babilon, acum circa 4000 de ani.

Stabilirea unui calendar a fost un obiectiv important pentru toate civilizaţiile, deoarece în funcţie de acesta se planificau agricultura, vânătoarea şi sărbătorile.
Astăzi se folosesc aproximativ 40 de calendare, dintre care cele mai importante sunt calendarul gregorian, calendarul islamic şi calendarul iudaic.

Calendarul stabilit de Papa Grigore al XIII-lea se foloseşte astăzi şi este declarat internaţional pentru uzul civil.    Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an, a avut loc pentru prima dată în anul 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea.                                                                       

Anul Nou a devenit zi de sărbătoare recunoscută de biserică în anul 487, când se celebra circumcizia pruncului Isus, devenind general recunoscută în jurul lui 1500-1600, la introducerea calendarului gregorian.

În ajunul Anului Nou se merge cu Plugușorul, iar în prima zi cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea și belșugul pentru gospodăria celui care primește colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri și sărăcie în anul ce vine.

Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie – noaptea de Revelion (din limba franceză: ”réveillon”, ceea ce înseamnă aproximativ ”veghe”, aici cu sensul de ospăţ la miezul nopţii) cu petarde şi artificii;  rudelor, prietenilor şi cunoştinţelor se fac urări de noroc şi sănătate și se urează ”La mulţi ani!”.